Randuri de toamna

Si simt ca vremea asta mohorata are totusi un efect mai putin placut decat ma asteptam, e vremea in care imi apar indoielile si am mereu hotarari decisive de luat.E vremea care ma schimba, sufleteste vorbind, e vremea lipsei de incredere si vremea demoralizarii.Nu imi gasesc locul si ce e mai trist e ca vor veni si randurile de iarna si atunci va fi o alta schimbare, eu sper in mai bine dar nu ma regasesc...i lost my dreams.Uneori sunt melancolica, alteori nu am stare...vremea ne face sa ne dam jos din pod fara scara, ne face sa luam un fierastrau si sa ne taiem acea craca de sub picioare, norisorii pe care plutim se risipesc, visele noastre nu devin realitate toamna si pana la primavara mai e.Primele raze de speranta o sa  mai incolteasca la vara, e asa de pustiu, oare mai e ceva sa ma incalzeasca?Mai e ceva care sa imi acopere aceste ganduri?Sa mi le spulbere?Da...chiar e pustiu, nu mai gasesc niciun raspuns la lucrurile marunte si complicate, e frig