miercuri, 30 iulie 2008

Cat despre tine!

Pe tine te-am calcat in picioare!Tu esti rece si pentru mine nu mai contezi!Numai ca...de la tine pana la mine au inceput greutatile.De la sfarsitul tau pana la sfarsitul meu s-a adunat greul...si la tine e acum bine...la mine nu....se va intoarce roata.O reintoarcere intr-un timp inutil...

Nici acum nu-i greu?

Au fost sunt si vor mai fi...trec toate...asta e clar...si cu cat trec cu atat sunt mai dezamagita....parca e din ce in ce mai greu sa pastrezi un calm si sa stai indiferent....chiar foarte greu uneori cand vezi ca timpul trece si nu poti face nimik sa indrepti din ce mai ramane...din viitor....imi casapesc prezentul cu tristete si cu chin si nu pastrez nimik frumos din clipa asta....viitorul imi e olog, sperantele desarte.A cata oara sa mai zic ca imi e greu?Oare o sa-mi fie vreodata usor.Incep sa-mi cunosc mai bine ca oricand limitele.Incep sa-mi cunosc mai bine ca oricand defectele, si sunt destul de multe.In ghiarele celui cu putere te simt inferior si nu numai....esti stirbit din cap pana in picioare.Pana si cel mai mic defect e o mare pacoste si o calitate nu-i deloc apreciata.Nu-i de mirare ca esti in aceatsa stare si nici nu ma astept sa fie mai usor pe viitor.Greul abia incepe spunea un filosof...si daca nici acum nu-i greu atunci cand oare o sa fie?

joi, 10 iulie 2008

Ne plictisim sau am obosit

E bine cand se termina si e bine cand incepe din nou!Nu...nu pot spune asta...pot spune ca sunt jumatate implinita jumatate dezamagita.Cineva spunea ca nu le poti avea pe toate in viata...si eu completez si daca ai de toate si nu ai ce trebuie nu mai ai nimic.Incepem etape dupa etape din ce in ce mai grele si mai anevoioase si ne indreptam spre nicaieri.E bine totusi ca la toti e acelasi sfarsit.Ai murit si gata...tot acolo ajungem toti.
Nu-ti ramane decat sa faci ceva sa ramana in eternitate si cum valorile se pretuiesc prea putin in viata nu te poti bucura prea mult.Ar trebui sa avem mai multa viata in noi.Ar trebui sa avem mai multe ore si mai multi ani...Cursul vietii este plin numai de oprelisti.Mereu ne oprim...mereu obosim.Nu avem resursele necesare nici sa facem ce avem de facut mereu nici macar sa iubim constant.Doar ne plictisim.Si atat