Licenta Licenta Licenta

Uite un subiect de care ar trebui sa vorbesc pentru ca implica multe lucruri si chiar pot spune ca e un moment de cotitura intr-o viata de om.Se ajunge tot la decizii...si la ouch n-a fost cea mai buna alegere...dar.....
Am 4 ani de cand ma lupt cu o facultate.Si ea s-a luptat cu mine recunosc....mi-a dat multe mustrari de constiinta...de ce nu m-am dus mai mult pe la cursuri...de ce nu am incercat sa merg la seminarul X, chiar e o materie care mi-a placut foarte mult.Sunt lucruri pe care nu le-am facut si mi-as fi dorit sa le fi putut face mai bine.Viata de student care ma amenintau toti ca e cea mai frumoasa am cam stirbit-o cu ambitii mai mult sau mai putin prostesti...sa lucrez, sa am bani sa fiu independenta....independenta creaza alte dependente....mai ales dependenta de bani.Un om independent trebuie sa aiba bani ca sa nu depinda de nimeni.Asadar licenta este momentul de cotitura unde imi demonstrez mie ca pot sa fac si am cu ce sa fac, ca iese ceva bun si ca stiu ca e bun, ca e un bun al meu....Asadar sunt atatea de multe de spus...dar as vrea sa scriu impresii legate de licenta dupa ce o termin...ca sa fiu sigura ca vorbesc in cunostinta de cauza.

Sa fie oare un blog dedicat tie?

Fac ce fac si tot la tine ajung.Oare sa fie adevarat ca esti inspiratie pentru mine?Oare sa fie adevarat ca iubirile neimplinite provoaca filosofie...ce mai ramane dintr-o iubine neimplinita...doar cuvinte....pentru ca de simtit chiar nu simt nimic, e sentimentul ala de ploaie...nu mai ninge, nu mai e ceata si nici polei pe care sa alunec spre dezolare...pur si simplu e o ploaie calda de vara...de care te bucuri putin si apoi astepti soarele sa te usuci.Chiar de ar fi un blog dedicat tie nu o sa recunosc...Esti un subiect care sa bine dar pe care nu vreau sa-l scot la lumina.Ramai cu ale tale.

Ploua

Nu mai e frig....a trecut iarna...sa stii ca am reusit sa te calc in picioare toata iarna, sa te uit.E adevarat si tu ai facut la fel.Oare mai stii cine sunt?Ciudat...suntem doi straini...mereu am fost asa si nu am vrut sa cred asta, ba chiar am crezut cu tarie ca eu cunosc ceva din tine.M-am inselat...Printre putinele feelinguri care m-au tradat de tot...chiar nu stiu cine esti, nu te cunosc, nu te cunosc , nu te cunosc....si nici nu mai vreau sa te cunosc....Probabil ca ai fost cel mai rau lucru care se putea intampla...Bine ca nu s-a itamplat si gata.
EEEE....nu chiar asa...se poate si e adevarat ca optiunile nu au fost nici ele perfecte...dar acum nu mai vreau sa ma gandesc la cum era.Prototipul meu de bine s-a transformat in prototipul meu de "mai bine nu"... sincer e o senzatie noua....chiar nu mai ninge...acum ploua....

Da asa e

...sunt multe decizii de luat...sunt multe lucruri de aflat de trait de iubit de cunoscut....si?Daca nu stim sa ne oprim si ne bucuram prea mult de placerile efemere?Daca limitele noastre nu cunosc frontiere?Unde ajung daca nu ma opresc la timp?
Unde ajung daca limitele ma provoaca si-mi ofera mai multe optiuni decat am nevoie?Si daca nu am ales bine?Daca limitele mele puteau mai mult?De ce sa-mi demonstrez ca nu am limite cand de fapt sunt mult prea limitata in timp si-n spatiu...sunt aici si nu mai pot fi decat acolo si intr-un singur moment...Lumea se pregateste si ne provoaca mereu sa nu avem limite, sa nu avem nici o limita, sa nu avem...si ne ofera mult prea multe optiuni...sunt aici, vorbesc cu cel de langa mine ...dar vorbesc si cu cel de dincolo de Pamant....comunicarea nu are limite.Acum esti in Romania ...in UE....in Europa ...spatiul nu mai are limite...sunt peste tot....gandurile mele nu mai au limite....dar corpul meu e limitat.Ratiunea mea este departe iar fizic nu sunt nici macar la inceput.

Decizii

In fiecare zii suntem incojurati de decizii...de fapt viata mea se invarte in jurul unor decizii pe care uneori imi doresc sa nu mai fiu nevoita sa le iau.Pendularea asta intre bine si rau arata cat suntem de mici si cum atarnam de un fir de ata.Aceste decizii aduc si in general multe pareri de rau pentru ca o decizie inseamna ca ai si bune si rele si pentru cele bune vor fii mereu pareri de rau, uneori sunt si pentru cele rele(pentru ca sunt mai putine decat cele pe care le-am ales-sau cel putin asa credem noi).In orice caz deciziile ne fac sa fugim de responsabilitate si mai ales cand sunt decizii legate de noi,de viata noastra, de viitorul nostru de cei apropiati noua.Si la munca deciziile pe care le luam ne fac sa fim mai placuti sau mai putin placuti.Deciziile ne fac sa nu mai fim noi...pentru ca viata noastra e in mainile noastre si nu o vedem de deciziile pe care le avem de luat...trist