Ce mai conteaza ca suntem oameni

Ce mai conteaza cum te simti cand cei din jur(si culmea cei la care ti cel mai mult) se poarta ca niste idioti?Ce mai conteaza sfaturile si gandurile bune cand sunt luate drept ofense?Ce mai conteaza ca iti cauti linistea si ai nevoie de intelegere si nimeni nu e dispus sa faca liniste?Ce conteaza ca vrei cand nu vor ceilalti?Ce conteaza ca vrei sa fie bine daca cel de langa tine nu vrea?Ce mai conteaza ca suntem oameni?

Bun venit

Nu am mai scris demult...chiar ca.Am inceput un nou drum si au inceput sa se limpezeasca rand pe rand toate in jurul meu, sunt fericita acum...si el a fericit langa mine si pisica ma iubeste si perspectivele sunt bune.Nu mai sunt trista cred ca de-aia nici nu mai scriu pe blog asa de des.Nu pot fi profunda cand sunt vesela.Dar m-am hotarat sa fiu vesela si optimista.Acum chiar ca nu am de ce sa-mi fac griji, sunt motivata si fericita ca merg pe drumul meu si nu mai trebuie sa deviez...trebuie sa-mi urmez destinul asa cum o face trenul cu sinele lui...nu o sa mai schimb macazul si nici nu o sa deraiez....Bun venit in noua ta viata, it's just 2 good to be true!

Randuri de toamna

Si simt ca vremea asta mohorata are totusi un efect mai putin placut decat ma asteptam, e vremea in care imi apar indoielile si am mereu hotarari decisive de luat.E vremea care ma schimba, sufleteste vorbind, e vremea lipsei de incredere si vremea demoralizarii.Nu imi gasesc locul si ce e mai trist e ca vor veni si randurile de iarna si atunci va fi o alta schimbare, eu sper in mai bine dar nu ma regasesc...i lost my dreams.Uneori sunt melancolica, alteori nu am stare...vremea ne face sa ne dam jos din pod fara scara, ne face sa luam un fierastrau si sa ne taiem acea craca de sub picioare, norisorii pe care plutim se risipesc, visele noastre nu devin realitate toamna si pana la primavara mai e.Primele raze de speranta o sa  mai incolteasca la vara, e asa de pustiu, oare mai e ceva sa ma incalzeasca?Mai e ceva care sa imi acopere aceste ganduri?Sa mi le spulbere?Da...chiar e pustiu, nu mai gasesc niciun raspuns la lucrurile marunte si complicate, e frig

File din jurnalul meu

Din doi si o pisica...cam asta e o noua fila din jurnalul meu, noi doi ne intelegem bine, pisica e zapacita, noi doi ne certam din cauza matzei, ei nu-i pasa, ea alearga.Noi suntem emotionali, pisica e pusa pe actiune, si nu da rezultate pozitive.
Eu imi caut de lucru in domeniul meu, e o alta fila din jurnalul meu, nu gasesc, ori stiu prea multe ori nu stiu nimic, am experienta si nu prea am, am lucrat dar degeaba, eu sunt emotionala angajatorii sunt inclinati spre rezultate.
Eu vreau, ei nu...ei vor eu nu mai vreau.Si merg mai departe.Raman pe loc

Fara vlaga

Sa recapitulam...
S-au itamplat cam multe si nu m-au ocolit.Dar sa te vad a fost apogeul furiei inabusite.Iti e asa de bine.Esti asa de fericit si se vede, tu mi-ai furat tot entuziasmul, tu m-ai secatuit de toata forta si ai luat-o asupra ta.Esti mai puternic decat mine si se vede...m-ai naruit in vise si mi-ai linistit imaginatia ...Sunt fara vlaga

Citat din Mircea Dinescu

Am primit pe mail zilele trecute un mail cu un continut destul de lung si de plictisitor.Am inceput sa citesc primele randuri si nu m-am putut opri...e clar...articolul asta parca prevede viitorul meu spre care ma indrept cu pasi repezi..Daca ai putina rabdare si daca mai presus de toate esti femeie te va pune putin mai mult pe ganduri...cel putin pe mine m-a pus...

Mircea Dinescu

Femei de cariera

Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea: "Stii bancu' ala cu Itic?". N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incit, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cintam. A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: "Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da, Doamne, sa cistig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa cistig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa cistig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atita vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvint ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!".Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plins ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa ramin gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca dela ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intilnim decit 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decit de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj."Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil?Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pina de curind admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousan, targhet, auaernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbac. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sint inferioare.Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mindria-n ei. Dar n-aveau copii... Asta lipsea din tabloul perfect.Cind au implinit 30 de ani au facut consiliu de familie, cu parinti si cu socri cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cind au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 sipleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, minca uscatura. Apoi se strecura in pat linga ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata.Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cistigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii numai intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia raminea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting.Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cind erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste timpite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se deseapta din mahmureli de cinci stele.Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atit din coate si-ai facut ulcer de cind maninci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firmasi-ai dormit strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea.Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta...Munca e buna numai cind ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamina si sa ametesti in bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil.Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamina (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mincare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cind opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gindul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricit, ei latra la unison cu mindrie ca au o directoare in familie.Cind ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pina la urma. Pericolul dospeste abia cind femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mincare cu sos, maiouri cit de cit curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hirjoana extraconjugala a barbatului constrins de hormoni.Cind constati ca fetita ta ii spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si biziie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tirziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cind termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai linga el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cind te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie latelefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.Apropo, cind ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cind ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir cirliontat. Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost "Notiuni de introducere in cibernetica", ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cind ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cind ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atit purta cind te-ai angajat, ultima data cind ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cind ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei.Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu', ar trebui sa i-o suieri in timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur diseara sau miine.Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atit cit se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu.Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cind o taiasem de la sedinta de redactie, lasind vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa string apa.Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cind habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si a ajuns departe. Pina cind vom pricepe omeneste tilcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.

Nu e ceva ce trebuie inteles

Dupa un strigat de ajutor se mai intind maini...mai rar e adevarat si numai de la cunoscuti...dar buna dispozitie o gasesti numai daca vrei.In pragul disperarii suntem in diferite momenteX si din cauza unor y-greci dar speranta fie ea mai grea tot moare ultima.

In asteptarea optimismului

Dupa ce-am citit postarile anterioare mi-am dat seama ca sunt mai rau decat cred.Numai ganduri pesimiste si sumbre(si culmea nu fac parte din curentul emo:P) ca atare o sa-mi schimb starea de spirit...O SA ZAMBESC MAI MULT....prea multa lume a observat in ultima vreme ca sunt incruntata, morocanoasa...si not funny at all.In fond si la urma urmei nu am motive sa-mi pice cerul in cap...mi-am dat seama ca tot ce am visat pana acum vor ramane la stadiul de vise si ca ce urmeaza e din ce in ce mai greu...dar de ce sa ma complic?Nu ma mai gandesc atat de tare la viitor....lucrurile bune apar atunci cand te astepti mai putin si viata te rasplateste prin neprevazut.Asa ca go on....

Un nou sfarsit

In ultima vreme nu am mai inceput nimik....Asadar si prin urmare stagnez in cel mai crunt mod posibil...nu sunt pe drumul cel bun imi zic din ce in ce mai des dar nici cu schimbari radicale nu merge iar cu incetinitorul nu fac decat sa se agraveze.Sunt suparata, imi fac tot felul de ganduri...starea mea de spirit nu e sus.Eu care vara radiam, pluteam, eram undeva sus sus sus...acum nu mai stiu unde sunt si cred ca asta e problema, nu mai stiu sa ma identific in timp si-n spatiu, nu mai am cui sa-i spun si sa ma si inteleaga...mama e acasa, prietenul e insensibil si vede in ce mi se intampla doar toane ca de altfel dragostea pe care spune ca mi-o poarta nu e decat o obisnuinta de a deschide gura in acelasi fel si de a culege roadele.Unii se chinuie mai mult decat altii si altii nu-i inteleg pe unii.
Inchei cu o fraza care ma cam roade in ultima vreme: Cand m-a vrut nu l-am vrut si cand il vreau nu ma vrea!

Cat despre tine!

Pe tine te-am calcat in picioare!Tu esti rece si pentru mine nu mai contezi!Numai ca...de la tine pana la mine au inceput greutatile.De la sfarsitul tau pana la sfarsitul meu s-a adunat greul...si la tine e acum bine...la mine nu....se va intoarce roata.O reintoarcere intr-un timp inutil...

Nici acum nu-i greu?

Au fost sunt si vor mai fi...trec toate...asta e clar...si cu cat trec cu atat sunt mai dezamagita....parca e din ce in ce mai greu sa pastrezi un calm si sa stai indiferent....chiar foarte greu uneori cand vezi ca timpul trece si nu poti face nimik sa indrepti din ce mai ramane...din viitor....imi casapesc prezentul cu tristete si cu chin si nu pastrez nimik frumos din clipa asta....viitorul imi e olog, sperantele desarte.A cata oara sa mai zic ca imi e greu?Oare o sa-mi fie vreodata usor.Incep sa-mi cunosc mai bine ca oricand limitele.Incep sa-mi cunosc mai bine ca oricand defectele, si sunt destul de multe.In ghiarele celui cu putere te simt inferior si nu numai....esti stirbit din cap pana in picioare.Pana si cel mai mic defect e o mare pacoste si o calitate nu-i deloc apreciata.Nu-i de mirare ca esti in aceatsa stare si nici nu ma astept sa fie mai usor pe viitor.Greul abia incepe spunea un filosof...si daca nici acum nu-i greu atunci cand oare o sa fie?

Ne plictisim sau am obosit

E bine cand se termina si e bine cand incepe din nou!Nu...nu pot spune asta...pot spune ca sunt jumatate implinita jumatate dezamagita.Cineva spunea ca nu le poti avea pe toate in viata...si eu completez si daca ai de toate si nu ai ce trebuie nu mai ai nimic.Incepem etape dupa etape din ce in ce mai grele si mai anevoioase si ne indreptam spre nicaieri.E bine totusi ca la toti e acelasi sfarsit.Ai murit si gata...tot acolo ajungem toti.
Nu-ti ramane decat sa faci ceva sa ramana in eternitate si cum valorile se pretuiesc prea putin in viata nu te poti bucura prea mult.Ar trebui sa avem mai multa viata in noi.Ar trebui sa avem mai multe ore si mai multi ani...Cursul vietii este plin numai de oprelisti.Mereu ne oprim...mereu obosim.Nu avem resursele necesare nici sa facem ce avem de facut mereu nici macar sa iubim constant.Doar ne plictisim.Si atat

Se ajunge iar la iarasi

Care imi sunt standardele?Cat de sus tintesc?Ce sacrificii sunt dispusa sa fac?

Si-am ajuns din nou aici

Iată-mă, mereu aceeaşi şi niciodată la fel...Mereu cu mine şi mereu fără...Mereu în plus  şi pe lângă.Mereu aiurea şi pe dos...mereu e câte ceva de scos...mereu mai greu şi mai inutil...o lipsă adâncă de stil.Mereu la fund şi fără aer...mereu mai greu, mereu un fraier...mereu la coadă mereu invers...mereu tacit mereu pervers...E un lifestyle şi e de neînţeles...

Licenta Licenta Licenta

Uite un subiect de care ar trebui sa vorbesc pentru ca implica multe lucruri si chiar pot spune ca e un moment de cotitura intr-o viata de om.Se ajunge tot la decizii...si la ouch n-a fost cea mai buna alegere...dar.....
Am 4 ani de cand ma lupt cu o facultate.Si ea s-a luptat cu mine recunosc....mi-a dat multe mustrari de constiinta...de ce nu m-am dus mai mult pe la cursuri...de ce nu am incercat sa merg la seminarul X, chiar e o materie care mi-a placut foarte mult.Sunt lucruri pe care nu le-am facut si mi-as fi dorit sa le fi putut face mai bine.Viata de student care ma amenintau toti ca e cea mai frumoasa am cam stirbit-o cu ambitii mai mult sau mai putin prostesti...sa lucrez, sa am bani sa fiu independenta....independenta creaza alte dependente....mai ales dependenta de bani.Un om independent trebuie sa aiba bani ca sa nu depinda de nimeni.Asadar licenta este momentul de cotitura unde imi demonstrez mie ca pot sa fac si am cu ce sa fac, ca iese ceva bun si ca stiu ca e bun, ca e un bun al meu....Asadar sunt atatea de multe de spus...dar as vrea sa scriu impresii legate de licenta dupa ce o termin...ca sa fiu sigura ca vorbesc in cunostinta de cauza.

Sa fie oare un blog dedicat tie?

Fac ce fac si tot la tine ajung.Oare sa fie adevarat ca esti inspiratie pentru mine?Oare sa fie adevarat ca iubirile neimplinite provoaca filosofie...ce mai ramane dintr-o iubine neimplinita...doar cuvinte....pentru ca de simtit chiar nu simt nimic, e sentimentul ala de ploaie...nu mai ninge, nu mai e ceata si nici polei pe care sa alunec spre dezolare...pur si simplu e o ploaie calda de vara...de care te bucuri putin si apoi astepti soarele sa te usuci.Chiar de ar fi un blog dedicat tie nu o sa recunosc...Esti un subiect care sa bine dar pe care nu vreau sa-l scot la lumina.Ramai cu ale tale.

Ploua

Nu mai e frig....a trecut iarna...sa stii ca am reusit sa te calc in picioare toata iarna, sa te uit.E adevarat si tu ai facut la fel.Oare mai stii cine sunt?Ciudat...suntem doi straini...mereu am fost asa si nu am vrut sa cred asta, ba chiar am crezut cu tarie ca eu cunosc ceva din tine.M-am inselat...Printre putinele feelinguri care m-au tradat de tot...chiar nu stiu cine esti, nu te cunosc, nu te cunosc , nu te cunosc....si nici nu mai vreau sa te cunosc....Probabil ca ai fost cel mai rau lucru care se putea intampla...Bine ca nu s-a itamplat si gata.
EEEE....nu chiar asa...se poate si e adevarat ca optiunile nu au fost nici ele perfecte...dar acum nu mai vreau sa ma gandesc la cum era.Prototipul meu de bine s-a transformat in prototipul meu de "mai bine nu"... sincer e o senzatie noua....chiar nu mai ninge...acum ploua....

Da asa e

...sunt multe decizii de luat...sunt multe lucruri de aflat de trait de iubit de cunoscut....si?Daca nu stim sa ne oprim si ne bucuram prea mult de placerile efemere?Daca limitele noastre nu cunosc frontiere?Unde ajung daca nu ma opresc la timp?
Unde ajung daca limitele ma provoaca si-mi ofera mai multe optiuni decat am nevoie?Si daca nu am ales bine?Daca limitele mele puteau mai mult?De ce sa-mi demonstrez ca nu am limite cand de fapt sunt mult prea limitata in timp si-n spatiu...sunt aici si nu mai pot fi decat acolo si intr-un singur moment...Lumea se pregateste si ne provoaca mereu sa nu avem limite, sa nu avem nici o limita, sa nu avem...si ne ofera mult prea multe optiuni...sunt aici, vorbesc cu cel de langa mine ...dar vorbesc si cu cel de dincolo de Pamant....comunicarea nu are limite.Acum esti in Romania ...in UE....in Europa ...spatiul nu mai are limite...sunt peste tot....gandurile mele nu mai au limite....dar corpul meu e limitat.Ratiunea mea este departe iar fizic nu sunt nici macar la inceput.

Decizii

In fiecare zii suntem incojurati de decizii...de fapt viata mea se invarte in jurul unor decizii pe care uneori imi doresc sa nu mai fiu nevoita sa le iau.Pendularea asta intre bine si rau arata cat suntem de mici si cum atarnam de un fir de ata.Aceste decizii aduc si in general multe pareri de rau pentru ca o decizie inseamna ca ai si bune si rele si pentru cele bune vor fii mereu pareri de rau, uneori sunt si pentru cele rele(pentru ca sunt mai putine decat cele pe care le-am ales-sau cel putin asa credem noi).In orice caz deciziile ne fac sa fugim de responsabilitate si mai ales cand sunt decizii legate de noi,de viata noastra, de viitorul nostru de cei apropiati noua.Si la munca deciziile pe care le luam ne fac sa fim mai placuti sau mai putin placuti.Deciziile ne fac sa nu mai fim noi...pentru ca viata noastra e in mainile noastre si nu o vedem de deciziile pe care le avem de luat...trist

Dezastru

Cand crezi ca ai dat de persoana perfecta numai timpul poate sa-ti demonstreze cat de mult te poti insela... inima vrea sa vada numai ce vrea ea...si sufletul iti e rupt in bucati.Si tot timpul te face sa nu te poti desparti, timpul te face sa nu poti zice nu, sa treci peste si sa mergi mai departe.Cred ca e timpul sa prind curaj.Cred ca e timpul sa pun punct.Si cred ca e timpul sa nu mai sufar...dezastru dezastru dezastru...e o experienta de viata...si e in viata mea.

Un secol de dementa

In fiecare zii trebuie sa ne dedublam.Si nu de la o zii la alta ci de la o situatie la alta de la un om la altul.Acum zambesc, apoi plang apoi rad apoi sunt suparat.Nu se mai poate sa-ti stapanesti emotiile pentru ca sunt intense...foarte schimbatoare....greu de tinut in frau.Nu ai cum sa mai fii tu omul obisnuit mereu.Esti obligat sa zambesti chiar de nu vrei, esti obligat sa plangi chiar daca nu ai motive...e un secol al prejudecatilor de sentimente.Nu mai inteleg pana unde o sa se ajunga.Pana si oamenii nu mai sunt vazuti ca oameni sunt vazuti bine dar e un dobitoc.Sau e prost dar de treaba...chiar daca nu ti-a facut nimic si ai foarte putine lucruri in comun cu un om trebuie sa-ti fie neaparat inferior ca daca esti u inferior inseamna ca esti foarte prost.Un secol de dedublari, de dementa si de lipsa de oameni!

Lasitate

"A juca rolul de suflet caritabil li se potriveşte doar celor cărora le e frică să ia vreo atitudine în viaţă. Totdeauna este mai uşor să crezi în propria ta bunătate decât să-i înfrunţi pe ceilalţi şi să lupţi pentru drepturile tale. Totdeauna e mai uşor să-ţi auzi o jignire şi să nu răspunzi cu aceeaşi monedă decât să ai curajul de a te angaja într-o luptă cu cineva mai puternic; totdeauna putem spune că nu ne-am simţit atinşi de piatra aruncată în noi şi numai noaptea, în singurătate, când soţia sau soţul sau prietenul nostru de şcoală dorm, doar noaptea ne putem plânge în tăcere laşitatea."

Paulo Coelho ...Nice

"— În primul rând, să nu crezi în promisiuni. Lumea e plină de ele: bogăţie, mântuire veşnică, dragoste fără sfârşit. Unii cred că pot să promită orice, alţii acceptă tot ce le asigură zile mai bune, aşa cum trebuie să fie şi în cazul dumitale. Cei care promit şi nu se ţin de cuvânt sfârşesc în neputinţă şi frustrare; la fel se întâmplă şi cu cei care îşi respectă promisiunile făcute."
"Ca toţi bărbaţii în vârstă, el se gândea insistent să se culce cu o femeie mai tânără. Ca orice om, credea că banii puteau să cumpere orice. Ca orice străin, era sigur că fetele dintr-o aşezare izolată sunt destul de naive ca să accepte orice propunere, reală sau imaginară, cu condiţia ca aceasta să le ofere o posibilitate, fie şi îndepărtată, de a pleca de-acolo."

De dragoste...in alte feluri

-Si daca ma tii in palma si daca ma ignori...tot nu te iubesc.
-"Si ce-ar trebui sa fac sa ma iubesti?"
-Ar trebui sa nu mai fii tu, sa fii altul, sa fii cel ascuns in gandurile mele!
-"Iar eu trebuie sa sufar ca nu am avut sansa sa fiu cel ales?"De ce mi-ai mai dat sansa de a te iubi"
-Pentru ca tu ai vrut, pentru ca la inceput am vazut o licarire de speranta care credeam ca e iubire si care credeam ca ma va face sa mut muntii din loc si sa trec peste toate"
-"Si-acum nu ma iubesti?"
-"De-ar fii iubirea sfasietoare....e totusi un amalgam de obisnuinta,comoditate si frica de a fii din nou dezamagita"
-"Aceiasi discutie purtata la infinit"

~~~~Uite ca vin~~~

Ma intorc spre origini, imi urmaresc radacinile mai mult ca niciodata, mi-e dor de locurile alea...
Spre infinit porneste gandul ca si vantul si nu se mai opreste
Pasesc usor dar cu pasi repezi spre meleaguri de mult uitate...
De ce ma lasi sa fiu cea care a uitat de noi?

O lacrima ca de copil, m-a torturat
Era limpede dar si sarata, era si cenusie si amara
Dar n-am vazut, m-am resemnat si-am asteptat s-apara.

~~~Uite ca vin~~~ mi-a zis atunci plin de speranta....

Un pas in balans

Sunt multe decizii de luat, sunt multe lucruri de aflat, sunt multe lucruri de cunoscut...si cu cat le cunosti mai mult le iubesti mai mult.Sunt multe lucruri de spus pe care nu le spunem, sunt multe optiuni de ales pe care nu le alegem corect, sunt multi oameni de intalnit pe care nu ii intalnim, sunt multi pasi de facut de care nu ne tinem, sunt dorinte pe care le avem si care nu se indeplinesc....un singur lucru care nu trebuie sa se intample si atunci vor fi multe lucruri de spus pe care nu le mai putem spune, multe optiuni de ales pe care nu le mai putem alege deloc, multi oameni de intalnit pe care nu ii mai intalnim, multi pasi de facut pe care nu ii mai putem face ....si cele mai multe lucruri pe care nu le mai aflam si nu le mai cunoastem pe care nu le iubim...Hai sa mentinem un echilibru...te cunosc si ma iubesti...nu te cunosc nu te iubesc.

S-a facut soare afara

Frig....spun cu mana pe inima ca eu pana acum nu-mi aduc aminte sa fii trait o iarna atat de geroasa.Poate ca au mai fost dar nu asa de geroase, zapada a tinut mult, a nins mult...si am avut de alergat mult....in fiecare zii.Am simtit intens iarna asta chiar daca am foast de 2 ori pe partie.Multa lume e innebunita dupa munte,partie,zapada,ski....iar eu care sunt de la munte sunt innebunita dupa mare.Vara, la mare , in apa....Balaceala la maxim,innotat ca pestele si balacit ca ratzushca...Oho ce vremuri...Trenul pleaca noaptea...ajungi a doua zii "chelacait" de somn si plictisit de intarziere.Cauti un loc,curte,camping unde sa pui cortul...pana il pui pana te linistesti...se face seara...s-a dus prima zii...au mai ramas 4.Reusesti sa faci baie in mare, apa e calda...zilele sunt la indigo...noaptea e racoare dar e bine.Nu apuci sa te obisnuiesti cu sentimentul ca esti din nou acasa...iar la munca,iar la sefi....iar la oameni nemultumiti.Vai ce vis frumos in mijlocul iernii.Ce amintiri calde....
Azi e 1 Februarie.Calendaristic mai e doar o luna de iarna.Necalendaristic mai sunt multe...Pana la vara si la urmatorul concediu abia astept sa se faca soare....

Monolog intre dubla colegialitate

Examene, colegi stresati, profesori plictisiti si mai sictiriti ca niciodata, sali de clasa pline de colegi care nu s-au mai vazut de sesiunea trecuta(a trecut 1 an de atunci!),multe de povestit cu zumzete de sosoteli si caterinca.Nu stiam ca esti asa glumeata.Ai incercat oara sa ma cunosti?In 4 ani?Ai incercat sa vezi ca poate am si eu ceva in cap chiar daca nu dau pe la scoala....Hmm ciudat...Suntem anul 4?Ce inseamna asta?Ca stim foarte bine sa ne certam...virtual ca fata in fata chiar nu ne pasa de moaca ta si de faptul ca esti coleg cu noi....dar ai incercat numai sa ne faci "hahalere" sa ne vada tot site-ul....atunci "sari cu gura" direct la beregata nu ierti nimic.Spui ca astia sunt cei mai prosti colegi pe care ii puteai avea....te asigur eu ca se poate mult mai rau.Asa ca pentru moment multumeste pentru cursurile dupa care le ai cand inveti in al 12-lea ceas , multumeste pentru faptul ca mai sunt colegi care mer la scoala ca sa ai tu dupa ce invata, ca sa mai pastreze niste aparente in fata profilor....si pana la urma fac un sacrificiu....ca tu ala care-i numesti tocilari sa te scoata ca de obicei din lipsa de cursuri.Si ei nici macar nu merg pe bani la scoala asa cum o faci tu la munca.....Deci nu-i bine dar in nici un caz nu-i erau.Hai sa fim colegi pana la capat.

Nu-i da omului cat poate duce

Si eram asa pesimista...si imi faceam atatea ganduri, eram asa suparata si vroiam liniste.Anul asta e un an de finalizari...mai intai facultatea, apoi vreau sa finalizez cu toata epoca asta de amintiri si nereusite(cred ca sentimentale sau poate astea sunt doar in capul meu).Se poate...trebuie sa vrei si trebuie sa se intample...sa fie o minune.Da da ...am zis ca nu o sa mai visez la cai verzi pe pereti dar nu se poate...am nevoie de minuni in viata mea.In rest cam tot ce mi-am propus s-a realizat...sa-mi dea Domnul oameni normali la cap pe langa mine si ma descurc eu...ca pana acum am putut, am facut fata la toate pana la omu' nebun si prost...de aici am tras...si e adevarata vorba asta...nu-i da omului cat poate duce....pentru ca DUCE

Da...iar a trecut prea mult timp

Nu am mai scris...nu am mai putut sa scriu.Am inceput anul optimista...mi se parea ca o sa fie un an pe care l-am asteptat si care o sa imi aduca mult mai mult si mult mai bine.Dar se pare ca a inceput cam prost....indecizia si nehotararea au pus stapanire pe tot ce inseamna "Eu".Am intrebari pe care mi le pun si pentru care nu stiu raspunsul...pentru cei care ziceau ca viitorul suna bine...trebuie sa va anunt ca nu mai suna de multa vreme asa...viitorul a inceput sa sune mai prost decat ma asteptam.Mult prea mult timp irosit fara rost...