Fug de alegerea din cutia cu ciocolata

My favourite quotation...RUN FOREST RUN! and LIFE IS LIKE A BOX OF CHOCOLATE YOU NEVER KNOW WHAT U GONNA GET!
Dupa Run Forest Run! ma ghidez acum
Fug de alegerea din cutia cu ciocolata.
Am ales pralina amaruie, cu miez suculent de tequila
Am ales poleiala de pe gardul leopardului
Am ales sa traiesc in pat cu dusmanul
Am ales sa ma complac in aceleasi greseli

Nu m-am gandit deloc la leopard
La fel cum nu m-am gandit deloc la dusman
Eu sunt un Forest, alerg si uit sa mai privesc in jur
Acum am dat alarma, totul tipa, zbiara,urla
Maine o sa fie struna.

KEEP RUNNING FOREST

Este 1 Martie si sunt trista

Urasc despartirile dar pe asta o urasc cel mai tare pentru ca este ultima.Mi-a facut inima bucati si s-a dus f#$%ing away from there. Sunt ultima pe baricada naivelor care mai crede in true love, sau cel putin mai credeam pana undeva zilele trecute cand....mi-am dat seama ca nu mai suport, nimic si PUNCT.O noua intamplare care mi-a secatuit ultimele resurse, o intamplare de 2 ani jumatate, o intamplare in care in final iesi plansa si cu un gust amar...si nu le meritam, chiar nu meritam. In spirit de gluma e un bun inceput de primavara depresiva.E un bun inceput sa pui punct unui focar de inima invrajbita.E trit si e 1 MARTIE

One of the shity day

Pentru inceput am inteles ca lucrurile scrise sunt mai potrivite.Nici sa nu intrebi pentru ce, inseamna ca nu ai inteles deloc continutul.
In al doilea rand sunt lucruri care trec si printre ele este si viata, in fiecare zii viata trece pe langa mine fara a avea dreptul la replica.
Nu am facut nimic sa o fac sa stea in loc, m-am adancit in acel dipshit in care ma scald de atata timp alaturi de cine nu trebuie.
Sunt mult mai lasa decat ma asteptam, fuck all personality fuck all the one that made me the way i am right now.
And big girs don't cry in front of stupid guys.

Vroiam sa mai adaug ceva

Nu stiu cati cititori are blogul asta.aM vazut ca a avut vreo 200 de afisari intr-un an....deci sunt deja o vedeta..dar pentru cei care o sa citeasca si anul asta gandurile sumbre de la miezul noptii vroiam sa va invit pe un site fain: www.e-ziua-ta.ro E un site bun de trimis felicitari dragute la cei dragi, e facut de o persoana care a pus mult suflet in proiectul asta si careia ii doresc sa duca la bun sfarsit ce si-a propus.Site-ul se imbogateste mereu cu felicitari noi, texte noi si melodii noi.JUST TRY IT!Thx anticipat

Revin la post-ul de mai sus

Intr-adevar e un an nou dar oamenii nu sunt noi, provocarile sunt altele, ne propunem ceva nou, avem dorinte noi, avem conjuncturi noi, dar oamenii sunt aceiasi.Trebuie sa-l contrazic pe un mare filozof ca nici oameni si nici locurile in care acestia merg nu mai sunt aceleasi in momente diferite.In chintesenta noastra tot niste animale ramanem.

An nou....oameni noi?

Suntem in 2009! Anul crizei si a deznadejdilor!Pentru mine nu, sau cel putin nu inca, eu sunt pe drumul meu, mereu mi-am urmat drumul, mereu am facut ce am avut de facut, am fost in stare sa fac ce mi-am propus ca sa fiu multumita de mine si sa-i multumesc pe cei din jur. Devin constienta de ce mi se intampla cand ii vad pe altii in ce stadiu sunt si prin ce trec ca sa ajunga in acelasi stadiu in care sunt eu acum. Poate ca a fost noroc, poate ca a fost o dorinta implinita....dar norocul si-l mai face omul si singur si prin munca sustinuta.Daca ceva trebuie sa se intample, se va intampla, nu trebuie sa te dai peste cap.Daca iti doresti cu adevarat si numai daca iti doresti cu adevarat toate lucrurile sunt complice in a te ajuta sa-ti indeplinesti dorinta.Si totusi nu te juca cu focul, s-ar putea sa te si arzi

Ce mai conteaza ca suntem oameni

Ce mai conteaza cum te simti cand cei din jur(si culmea cei la care ti cel mai mult) se poarta ca niste idioti?Ce mai conteaza sfaturile si gandurile bune cand sunt luate drept ofense?Ce mai conteaza ca iti cauti linistea si ai nevoie de intelegere si nimeni nu e dispus sa faca liniste?Ce conteaza ca vrei cand nu vor ceilalti?Ce conteaza ca vrei sa fie bine daca cel de langa tine nu vrea?Ce mai conteaza ca suntem oameni?

Bun venit

Nu am mai scris demult...chiar ca.Am inceput un nou drum si au inceput sa se limpezeasca rand pe rand toate in jurul meu, sunt fericita acum...si el a fericit langa mine si pisica ma iubeste si perspectivele sunt bune.Nu mai sunt trista cred ca de-aia nici nu mai scriu pe blog asa de des.Nu pot fi profunda cand sunt vesela.Dar m-am hotarat sa fiu vesela si optimista.Acum chiar ca nu am de ce sa-mi fac griji, sunt motivata si fericita ca merg pe drumul meu si nu mai trebuie sa deviez...trebuie sa-mi urmez destinul asa cum o face trenul cu sinele lui...nu o sa mai schimb macazul si nici nu o sa deraiez....Bun venit in noua ta viata, it's just 2 good to be true!

Randuri de toamna

Si simt ca vremea asta mohorata are totusi un efect mai putin placut decat ma asteptam, e vremea in care imi apar indoielile si am mereu hotarari decisive de luat.E vremea care ma schimba, sufleteste vorbind, e vremea lipsei de incredere si vremea demoralizarii.Nu imi gasesc locul si ce e mai trist e ca vor veni si randurile de iarna si atunci va fi o alta schimbare, eu sper in mai bine dar nu ma regasesc...i lost my dreams.Uneori sunt melancolica, alteori nu am stare...vremea ne face sa ne dam jos din pod fara scara, ne face sa luam un fierastrau si sa ne taiem acea craca de sub picioare, norisorii pe care plutim se risipesc, visele noastre nu devin realitate toamna si pana la primavara mai e.Primele raze de speranta o sa  mai incolteasca la vara, e asa de pustiu, oare mai e ceva sa ma incalzeasca?Mai e ceva care sa imi acopere aceste ganduri?Sa mi le spulbere?Da...chiar e pustiu, nu mai gasesc niciun raspuns la lucrurile marunte si complicate, e frig

File din jurnalul meu

Din doi si o pisica...cam asta e o noua fila din jurnalul meu, noi doi ne intelegem bine, pisica e zapacita, noi doi ne certam din cauza matzei, ei nu-i pasa, ea alearga.Noi suntem emotionali, pisica e pusa pe actiune, si nu da rezultate pozitive.
Eu imi caut de lucru in domeniul meu, e o alta fila din jurnalul meu, nu gasesc, ori stiu prea multe ori nu stiu nimic, am experienta si nu prea am, am lucrat dar degeaba, eu sunt emotionala angajatorii sunt inclinati spre rezultate.
Eu vreau, ei nu...ei vor eu nu mai vreau.Si merg mai departe.Raman pe loc

Fara vlaga

Sa recapitulam...
S-au itamplat cam multe si nu m-au ocolit.Dar sa te vad a fost apogeul furiei inabusite.Iti e asa de bine.Esti asa de fericit si se vede, tu mi-ai furat tot entuziasmul, tu m-ai secatuit de toata forta si ai luat-o asupra ta.Esti mai puternic decat mine si se vede...m-ai naruit in vise si mi-ai linistit imaginatia ...Sunt fara vlaga

Citat din Mircea Dinescu

Am primit pe mail zilele trecute un mail cu un continut destul de lung si de plictisitor.Am inceput sa citesc primele randuri si nu m-am putut opri...e clar...articolul asta parca prevede viitorul meu spre care ma indrept cu pasi repezi..Daca ai putina rabdare si daca mai presus de toate esti femeie te va pune putin mai mult pe ganduri...cel putin pe mine m-a pus...

Mircea Dinescu

Femei de cariera

Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea: "Stii bancu' ala cu Itic?". N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incit, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cintam. A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: "Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da, Doamne, sa cistig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa cistig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa cistig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atita vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvint ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!".Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plins ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa ramin gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca dela ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intilnim decit 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decit de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj."Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil?Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pina de curind admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousan, targhet, auaernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbac. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sint inferioare.Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mindria-n ei. Dar n-aveau copii... Asta lipsea din tabloul perfect.Cind au implinit 30 de ani au facut consiliu de familie, cu parinti si cu socri cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cind au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 sipleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, minca uscatura. Apoi se strecura in pat linga ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata.Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cistigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii numai intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia raminea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting.Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cind erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste timpite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se deseapta din mahmureli de cinci stele.Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atit din coate si-ai facut ulcer de cind maninci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firmasi-ai dormit strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea.Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta...Munca e buna numai cind ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamina si sa ametesti in bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil.Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamina (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mincare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cind opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gindul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricit, ei latra la unison cu mindrie ca au o directoare in familie.Cind ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pina la urma. Pericolul dospeste abia cind femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mincare cu sos, maiouri cit de cit curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hirjoana extraconjugala a barbatului constrins de hormoni.Cind constati ca fetita ta ii spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si biziie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tirziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cind termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai linga el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cind te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie latelefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.Apropo, cind ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cind ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir cirliontat. Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost "Notiuni de introducere in cibernetica", ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cind ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cind ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atit purta cind te-ai angajat, ultima data cind ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cind ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei.Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu', ar trebui sa i-o suieri in timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur diseara sau miine.Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atit cit se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu.Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cind o taiasem de la sedinta de redactie, lasind vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa string apa.Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cind habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si a ajuns departe. Pina cind vom pricepe omeneste tilcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.

Nu e ceva ce trebuie inteles

Dupa un strigat de ajutor se mai intind maini...mai rar e adevarat si numai de la cunoscuti...dar buna dispozitie o gasesti numai daca vrei.In pragul disperarii suntem in diferite momenteX si din cauza unor y-greci dar speranta fie ea mai grea tot moare ultima.

In asteptarea optimismului

Dupa ce-am citit postarile anterioare mi-am dat seama ca sunt mai rau decat cred.Numai ganduri pesimiste si sumbre(si culmea nu fac parte din curentul emo:P) ca atare o sa-mi schimb starea de spirit...O SA ZAMBESC MAI MULT....prea multa lume a observat in ultima vreme ca sunt incruntata, morocanoasa...si not funny at all.In fond si la urma urmei nu am motive sa-mi pice cerul in cap...mi-am dat seama ca tot ce am visat pana acum vor ramane la stadiul de vise si ca ce urmeaza e din ce in ce mai greu...dar de ce sa ma complic?Nu ma mai gandesc atat de tare la viitor....lucrurile bune apar atunci cand te astepti mai putin si viata te rasplateste prin neprevazut.Asa ca go on....

Un nou sfarsit

In ultima vreme nu am mai inceput nimik....Asadar si prin urmare stagnez in cel mai crunt mod posibil...nu sunt pe drumul cel bun imi zic din ce in ce mai des dar nici cu schimbari radicale nu merge iar cu incetinitorul nu fac decat sa se agraveze.Sunt suparata, imi fac tot felul de ganduri...starea mea de spirit nu e sus.Eu care vara radiam, pluteam, eram undeva sus sus sus...acum nu mai stiu unde sunt si cred ca asta e problema, nu mai stiu sa ma identific in timp si-n spatiu, nu mai am cui sa-i spun si sa ma si inteleaga...mama e acasa, prietenul e insensibil si vede in ce mi se intampla doar toane ca de altfel dragostea pe care spune ca mi-o poarta nu e decat o obisnuinta de a deschide gura in acelasi fel si de a culege roadele.Unii se chinuie mai mult decat altii si altii nu-i inteleg pe unii.
Inchei cu o fraza care ma cam roade in ultima vreme: Cand m-a vrut nu l-am vrut si cand il vreau nu ma vrea!