Cat despre tine!

Pe tine te-am calcat in picioare!Tu esti rece si pentru mine nu mai contezi!Numai ca...de la tine pana la mine au inceput greutatile.De la sfarsitul tau pana la sfarsitul meu s-a adunat greul...si la tine e acum bine...la mine nu....se va intoarce roata.O reintoarcere intr-un timp inutil...

Nici acum nu-i greu?

Au fost sunt si vor mai fi...trec toate...asta e clar...si cu cat trec cu atat sunt mai dezamagita....parca e din ce in ce mai greu sa pastrezi un calm si sa stai indiferent....chiar foarte greu uneori cand vezi ca timpul trece si nu poti face nimik sa indrepti din ce mai ramane...din viitor....imi casapesc prezentul cu tristete si cu chin si nu pastrez nimik frumos din clipa asta....viitorul imi e olog, sperantele desarte.A cata oara sa mai zic ca imi e greu?Oare o sa-mi fie vreodata usor.Incep sa-mi cunosc mai bine ca oricand limitele.Incep sa-mi cunosc mai bine ca oricand defectele, si sunt destul de multe.In ghiarele celui cu putere te simt inferior si nu numai....esti stirbit din cap pana in picioare.Pana si cel mai mic defect e o mare pacoste si o calitate nu-i deloc apreciata.Nu-i de mirare ca esti in aceatsa stare si nici nu ma astept sa fie mai usor pe viitor.Greul abia incepe spunea un filosof...si daca nici acum nu-i greu atunci cand oare o sa fie?

Ne plictisim sau am obosit

E bine cand se termina si e bine cand incepe din nou!Nu...nu pot spune asta...pot spune ca sunt jumatate implinita jumatate dezamagita.Cineva spunea ca nu le poti avea pe toate in viata...si eu completez si daca ai de toate si nu ai ce trebuie nu mai ai nimic.Incepem etape dupa etape din ce in ce mai grele si mai anevoioase si ne indreptam spre nicaieri.E bine totusi ca la toti e acelasi sfarsit.Ai murit si gata...tot acolo ajungem toti.
Nu-ti ramane decat sa faci ceva sa ramana in eternitate si cum valorile se pretuiesc prea putin in viata nu te poti bucura prea mult.Ar trebui sa avem mai multa viata in noi.Ar trebui sa avem mai multe ore si mai multi ani...Cursul vietii este plin numai de oprelisti.Mereu ne oprim...mereu obosim.Nu avem resursele necesare nici sa facem ce avem de facut mereu nici macar sa iubim constant.Doar ne plictisim.Si atat

Se ajunge iar la iarasi

Care imi sunt standardele?Cat de sus tintesc?Ce sacrificii sunt dispusa sa fac?

Si-am ajuns din nou aici

Iată-mă, mereu aceeaşi şi niciodată la fel...Mereu cu mine şi mereu fără...Mereu în plus  şi pe lângă.Mereu aiurea şi pe dos...mereu e câte ceva de scos...mereu mai greu şi mai inutil...o lipsă adâncă de stil.Mereu la fund şi fără aer...mereu mai greu, mereu un fraier...mereu la coadă mereu invers...mereu tacit mereu pervers...E un lifestyle şi e de neînţeles...

Licenta Licenta Licenta

Uite un subiect de care ar trebui sa vorbesc pentru ca implica multe lucruri si chiar pot spune ca e un moment de cotitura intr-o viata de om.Se ajunge tot la decizii...si la ouch n-a fost cea mai buna alegere...dar.....
Am 4 ani de cand ma lupt cu o facultate.Si ea s-a luptat cu mine recunosc....mi-a dat multe mustrari de constiinta...de ce nu m-am dus mai mult pe la cursuri...de ce nu am incercat sa merg la seminarul X, chiar e o materie care mi-a placut foarte mult.Sunt lucruri pe care nu le-am facut si mi-as fi dorit sa le fi putut face mai bine.Viata de student care ma amenintau toti ca e cea mai frumoasa am cam stirbit-o cu ambitii mai mult sau mai putin prostesti...sa lucrez, sa am bani sa fiu independenta....independenta creaza alte dependente....mai ales dependenta de bani.Un om independent trebuie sa aiba bani ca sa nu depinda de nimeni.Asadar licenta este momentul de cotitura unde imi demonstrez mie ca pot sa fac si am cu ce sa fac, ca iese ceva bun si ca stiu ca e bun, ca e un bun al meu....Asadar sunt atatea de multe de spus...dar as vrea sa scriu impresii legate de licenta dupa ce o termin...ca sa fiu sigura ca vorbesc in cunostinta de cauza.

Sa fie oare un blog dedicat tie?

Fac ce fac si tot la tine ajung.Oare sa fie adevarat ca esti inspiratie pentru mine?Oare sa fie adevarat ca iubirile neimplinite provoaca filosofie...ce mai ramane dintr-o iubine neimplinita...doar cuvinte....pentru ca de simtit chiar nu simt nimic, e sentimentul ala de ploaie...nu mai ninge, nu mai e ceata si nici polei pe care sa alunec spre dezolare...pur si simplu e o ploaie calda de vara...de care te bucuri putin si apoi astepti soarele sa te usuci.Chiar de ar fi un blog dedicat tie nu o sa recunosc...Esti un subiect care sa bine dar pe care nu vreau sa-l scot la lumina.Ramai cu ale tale.

Ploua

Nu mai e frig....a trecut iarna...sa stii ca am reusit sa te calc in picioare toata iarna, sa te uit.E adevarat si tu ai facut la fel.Oare mai stii cine sunt?Ciudat...suntem doi straini...mereu am fost asa si nu am vrut sa cred asta, ba chiar am crezut cu tarie ca eu cunosc ceva din tine.M-am inselat...Printre putinele feelinguri care m-au tradat de tot...chiar nu stiu cine esti, nu te cunosc, nu te cunosc , nu te cunosc....si nici nu mai vreau sa te cunosc....Probabil ca ai fost cel mai rau lucru care se putea intampla...Bine ca nu s-a itamplat si gata.
EEEE....nu chiar asa...se poate si e adevarat ca optiunile nu au fost nici ele perfecte...dar acum nu mai vreau sa ma gandesc la cum era.Prototipul meu de bine s-a transformat in prototipul meu de "mai bine nu"... sincer e o senzatie noua....chiar nu mai ninge...acum ploua....

Da asa e

...sunt multe decizii de luat...sunt multe lucruri de aflat de trait de iubit de cunoscut....si?Daca nu stim sa ne oprim si ne bucuram prea mult de placerile efemere?Daca limitele noastre nu cunosc frontiere?Unde ajung daca nu ma opresc la timp?
Unde ajung daca limitele ma provoaca si-mi ofera mai multe optiuni decat am nevoie?Si daca nu am ales bine?Daca limitele mele puteau mai mult?De ce sa-mi demonstrez ca nu am limite cand de fapt sunt mult prea limitata in timp si-n spatiu...sunt aici si nu mai pot fi decat acolo si intr-un singur moment...Lumea se pregateste si ne provoaca mereu sa nu avem limite, sa nu avem nici o limita, sa nu avem...si ne ofera mult prea multe optiuni...sunt aici, vorbesc cu cel de langa mine ...dar vorbesc si cu cel de dincolo de Pamant....comunicarea nu are limite.Acum esti in Romania ...in UE....in Europa ...spatiul nu mai are limite...sunt peste tot....gandurile mele nu mai au limite....dar corpul meu e limitat.Ratiunea mea este departe iar fizic nu sunt nici macar la inceput.

Decizii

In fiecare zii suntem incojurati de decizii...de fapt viata mea se invarte in jurul unor decizii pe care uneori imi doresc sa nu mai fiu nevoita sa le iau.Pendularea asta intre bine si rau arata cat suntem de mici si cum atarnam de un fir de ata.Aceste decizii aduc si in general multe pareri de rau pentru ca o decizie inseamna ca ai si bune si rele si pentru cele bune vor fii mereu pareri de rau, uneori sunt si pentru cele rele(pentru ca sunt mai putine decat cele pe care le-am ales-sau cel putin asa credem noi).In orice caz deciziile ne fac sa fugim de responsabilitate si mai ales cand sunt decizii legate de noi,de viata noastra, de viitorul nostru de cei apropiati noua.Si la munca deciziile pe care le luam ne fac sa fim mai placuti sau mai putin placuti.Deciziile ne fac sa nu mai fim noi...pentru ca viata noastra e in mainile noastre si nu o vedem de deciziile pe care le avem de luat...trist

Dezastru

Cand crezi ca ai dat de persoana perfecta numai timpul poate sa-ti demonstreze cat de mult te poti insela... inima vrea sa vada numai ce vrea ea...si sufletul iti e rupt in bucati.Si tot timpul te face sa nu te poti desparti, timpul te face sa nu poti zice nu, sa treci peste si sa mergi mai departe.Cred ca e timpul sa prind curaj.Cred ca e timpul sa pun punct.Si cred ca e timpul sa nu mai sufar...dezastru dezastru dezastru...e o experienta de viata...si e in viata mea.

Un secol de dementa

In fiecare zii trebuie sa ne dedublam.Si nu de la o zii la alta ci de la o situatie la alta de la un om la altul.Acum zambesc, apoi plang apoi rad apoi sunt suparat.Nu se mai poate sa-ti stapanesti emotiile pentru ca sunt intense...foarte schimbatoare....greu de tinut in frau.Nu ai cum sa mai fii tu omul obisnuit mereu.Esti obligat sa zambesti chiar de nu vrei, esti obligat sa plangi chiar daca nu ai motive...e un secol al prejudecatilor de sentimente.Nu mai inteleg pana unde o sa se ajunga.Pana si oamenii nu mai sunt vazuti ca oameni sunt vazuti bine dar e un dobitoc.Sau e prost dar de treaba...chiar daca nu ti-a facut nimic si ai foarte putine lucruri in comun cu un om trebuie sa-ti fie neaparat inferior ca daca esti u inferior inseamna ca esti foarte prost.Un secol de dedublari, de dementa si de lipsa de oameni!

Lasitate

"A juca rolul de suflet caritabil li se potriveşte doar celor cărora le e frică să ia vreo atitudine în viaţă. Totdeauna este mai uşor să crezi în propria ta bunătate decât să-i înfrunţi pe ceilalţi şi să lupţi pentru drepturile tale. Totdeauna e mai uşor să-ţi auzi o jignire şi să nu răspunzi cu aceeaşi monedă decât să ai curajul de a te angaja într-o luptă cu cineva mai puternic; totdeauna putem spune că nu ne-am simţit atinşi de piatra aruncată în noi şi numai noaptea, în singurătate, când soţia sau soţul sau prietenul nostru de şcoală dorm, doar noaptea ne putem plânge în tăcere laşitatea."

Paulo Coelho ...Nice

"— În primul rând, să nu crezi în promisiuni. Lumea e plină de ele: bogăţie, mântuire veşnică, dragoste fără sfârşit. Unii cred că pot să promită orice, alţii acceptă tot ce le asigură zile mai bune, aşa cum trebuie să fie şi în cazul dumitale. Cei care promit şi nu se ţin de cuvânt sfârşesc în neputinţă şi frustrare; la fel se întâmplă şi cu cei care îşi respectă promisiunile făcute."
"Ca toţi bărbaţii în vârstă, el se gândea insistent să se culce cu o femeie mai tânără. Ca orice om, credea că banii puteau să cumpere orice. Ca orice străin, era sigur că fetele dintr-o aşezare izolată sunt destul de naive ca să accepte orice propunere, reală sau imaginară, cu condiţia ca aceasta să le ofere o posibilitate, fie şi îndepărtată, de a pleca de-acolo."

De dragoste...in alte feluri

-Si daca ma tii in palma si daca ma ignori...tot nu te iubesc.
-"Si ce-ar trebui sa fac sa ma iubesti?"
-Ar trebui sa nu mai fii tu, sa fii altul, sa fii cel ascuns in gandurile mele!
-"Iar eu trebuie sa sufar ca nu am avut sansa sa fiu cel ales?"De ce mi-ai mai dat sansa de a te iubi"
-Pentru ca tu ai vrut, pentru ca la inceput am vazut o licarire de speranta care credeam ca e iubire si care credeam ca ma va face sa mut muntii din loc si sa trec peste toate"
-"Si-acum nu ma iubesti?"
-"De-ar fii iubirea sfasietoare....e totusi un amalgam de obisnuinta,comoditate si frica de a fii din nou dezamagita"
-"Aceiasi discutie purtata la infinit"