Monolog intre dubla colegialitate

Examene, colegi stresati, profesori plictisiti si mai sictiriti ca niciodata, sali de clasa pline de colegi care nu s-au mai vazut de sesiunea trecuta(a trecut 1 an de atunci!),multe de povestit cu zumzete de sosoteli si caterinca.Nu stiam ca esti asa glumeata.Ai incercat oara sa ma cunosti?In 4 ani?Ai incercat sa vezi ca poate am si eu ceva in cap chiar daca nu dau pe la scoala....Hmm ciudat...Suntem anul 4?Ce inseamna asta?Ca stim foarte bine sa ne certam...virtual ca fata in fata chiar nu ne pasa de moaca ta si de faptul ca esti coleg cu noi....dar ai incercat numai sa ne faci "hahalere" sa ne vada tot site-ul....atunci "sari cu gura" direct la beregata nu ierti nimic.Spui ca astia sunt cei mai prosti colegi pe care ii puteai avea....te asigur eu ca se poate mult mai rau.Asa ca pentru moment multumeste pentru cursurile dupa care le ai cand inveti in al 12-lea ceas , multumeste pentru faptul ca mai sunt colegi care mer la scoala ca sa ai tu dupa ce invata, ca sa mai pastreze niste aparente in fata profilor....si pana la urma fac un sacrificiu....ca tu ala care-i numesti tocilari sa te scoata ca de obicei din lipsa de cursuri.Si ei nici macar nu merg pe bani la scoala asa cum o faci tu la munca.....Deci nu-i bine dar in nici un caz nu-i erau.Hai sa fim colegi pana la capat.

Nu-i da omului cat poate duce

Si eram asa pesimista...si imi faceam atatea ganduri, eram asa suparata si vroiam liniste.Anul asta e un an de finalizari...mai intai facultatea, apoi vreau sa finalizez cu toata epoca asta de amintiri si nereusite(cred ca sentimentale sau poate astea sunt doar in capul meu).Se poate...trebuie sa vrei si trebuie sa se intample...sa fie o minune.Da da ...am zis ca nu o sa mai visez la cai verzi pe pereti dar nu se poate...am nevoie de minuni in viata mea.In rest cam tot ce mi-am propus s-a realizat...sa-mi dea Domnul oameni normali la cap pe langa mine si ma descurc eu...ca pana acum am putut, am facut fata la toate pana la omu' nebun si prost...de aici am tras...si e adevarata vorba asta...nu-i da omului cat poate duce....pentru ca DUCE

Da...iar a trecut prea mult timp

Nu am mai scris...nu am mai putut sa scriu.Am inceput anul optimista...mi se parea ca o sa fie un an pe care l-am asteptat si care o sa imi aduca mult mai mult si mult mai bine.Dar se pare ca a inceput cam prost....indecizia si nehotararea au pus stapanire pe tot ce inseamna "Eu".Am intrebari pe care mi le pun si pentru care nu stiu raspunsul...pentru cei care ziceau ca viitorul suna bine...trebuie sa va anunt ca nu mai suna de multa vreme asa...viitorul a inceput sa sune mai prost decat ma asteptam.Mult prea mult timp irosit fara rost...

Uite ca se apropie

Am intrat serios in "febra" sarbatorilor,nu cred ca e influenta la ce se intampla in jurul meu...cred ca e vorba de mine si de gandurile mele.Nu am avut timp sa ma uit la Tv prin oras nu prea am fost,recunosc ca am mai strabatut un magazin...doua si de-aia.Am observat ca pe mine ma ia febra Craciunului dupa ce cumpar primul glob,atunci simt nevoia aia nebuna de a impodobi un brad de a decora o camera.Abia astept sa ajung acasa....toti vuiesc....o sa fie o zii full option
Cam atat cu gandurile pentru azi.Sunt nerabdatoare ...daca asta e cuvantul potrivit pentru Anxious

Zilele sunt numarate

Am ajuns la sfarsitul anului la concluzia ca au trecut 360 de zile si ca mai sunt 5 din el sau alte exemple de acest gen,deci pana la urma la toti ne sunt zilele numarate....in ani se masoara viata noastra.Eu cred ca viata ar trebui sa se masoare in intensitate,cat de mult a iubit...a ajuns la 5 ani de iubire la 1 an de ura, are 2 ani de prietenie,inca vreo 10 de inocenta toate traite la maxim.Iar cand vom ajungem la sarsitul anilor de putere ...sa putem sa numaram anii nostrii in zambete,lacrimi,pasiune,surpriza,teama,incredere.Sau mai bine sa ne masuram viata in minutele pe care le-am petrecut facand un lucru.Eu cred ca la varsta mea am petrecut prea mult timp stand pe scaun ar fii cazut sa mai stau si in picioare,am petrecut prea mult timp urand persoane,ar fii cazu sa mai si iubesc.Viata noastra sa fie traita in compensatie...am stat prea mult timp toata viata sa inchei la sireturi de acum o sa imi cumpar pantofi cu arici.
Suntem atat de diferiti ca persoane ca nu putem sa ne mai numaram toti viata in ani...fiecare sa-si masoare viata in ce vrea el,in ceva mai profund decat timpul sau ceva mai banal ca zilele.Sa ne traim pasiunile.Ce zici?

Salutare blog

Se apropie Craciunu,De azi am inceput si eu sa simt o oarecare agitatie in jurul meu si parca m-a luat si pe mine o nostalgie in speranta ca o sa intru in spiritul Craciunului.E frumos afara,e zapada...Desi toata lumea e agitata acum,eu imi doresc liniste,spiritul Craciunului vreau sa aduca anul asta linistea sufleteasca si love in the air...That's all!!!

YepYepYep

Ce sa zic..uite ca scriu iar pe blog si-mi place...nu zic la toata lumea...zic numai la cine citeste...si cum nu citeste nimeni...pentru ca sunt multe alte bloguri mai interesante de citit...imi pastez o marja mare de intimitate.Sunt happy ca se apropie Sarbatorile de iarna...si o sa fiu alaturi de ai mei parintii alaturi de care nu am petrecut foarte mult timp anul asta.A fost cel mai busy an al meu...s-au intamplat multe....chiar prea multe si mi-as fi dorit ca acel eveniment nefericit sa nu se fii intamplat...Nu trebuia sa dispara dintre noi,el facea admosfera,cu el erau sarbatorile,cu el petreceam...miss u.Am si momente frumoase...cu nunta lu "Gagica" mea cu faptul ca de 2 zile sunt matushica si am un nepotzel sanatos.Cu faptul ca mai astept o nepotzica,se mareste familia si am avut si vesti bune...cam asta e viata...Iar legat de mine personal...eu zic ca am cam invatat niste lectii importante de viata anul asta...am invatat sa stiu ce vreau si sa nu mai visez la cai verzi pe pereti,am invatat sa nu ma mai las prada numai sentimentelor si sa gandesc rational...cele mai bune decizii le-am luat repede si nu tot ce am analizat mi-a iesit bine.
Astept un an cu schimbari...vreau sa ma maturizez mai mult si vreau sa imi demonstrez mine ca pot face ceva fain...ceva super fain...care sa merite tot efortul si pentru care sa fiu apreciata.E un an 2008 cu finalizari si cu noi inceputuri.Pentru moment astept sa finalizez acest an cu ceea ce mi-am propus...sa fie intr-un ceas bun.

Ei si....?

Se pare ca pana la urma nu mai avem pic de rationament, gandim ca sa facem in ciuda altcuiva>?Eu zic sa sunt lucruri mari in viata pe care nu le gandim cum trebuie pentru ca suntem orbiti de lucrurile mici si marunte sau lucruri mai putin importante.Nu mai vedem ce ne fac parintii,fratii,surorile,oamenii dragi noua pentru ca trebuie sa starnim controverse marunte...Si eu simt ca ce scriu acum nu are cap si nu are nici coada, nu are inceput si sfarsit....poate ca astea sunt sentimentele mele momentan/si tare as vrea sa fiu coerenta sa ma inteleg si pana la urma inteleg ce vreau ca oricum suntem generatia lui ...ei si?

You're all fucked up

Why are all the things so fucked up lately?Vreau si eu raspunsul asta in cazul in care mai exista oameni care imi citest blog-ul....o sa ma gandesc si eu la un raspuns si o sa mi-l transmit intr-o postare ulterioara...
PS Parca au innebunit toti,sunt bezmetici,nu stiu unde merg,de ce merg,ce vor....parca acum au ajuns la apogeul balamucului,wake up sick society ...wake up to better feelings...you're all fucked up!!!!!

Simteam nevoia sa scriu

Am avut zilele astea niste ganduri care vroiam sa le impartasesc pe blog, nu am putut sa le notez pe moment si in mare le-am uitat.E o lume plina de frustrati, de ciuda, de furie....e o lume plina de invidie.In general.....nu ca m-ar invidia cineva pe mine,pur si simplu invidie oarba....si eu la randul meu sunt orbita uneori de furie, ciuda, invidie frustrare...sunt sentimente de moment care imi trec si despre care imi e rushine dupa aia ca le-am trait...simtit. Sunt pure ganduri... de moment...dar sunt persoane care numai pentru si prin aceste sentimente traiesc...nu le spun nu le gandesc...pur si simplu le aplica, e prea crud si prea greu sa faci fata la asemenea lucruri.Am impresia ca nu mai vad, sunt orbiti si nici nu vor sa vada ...Pana la urma ce mai conteaza...ca unii nu pot, altii nu vor si pentru altii e o placere sa te calce in picioare...e important ca toti ne numim oameni si ca toti suntem plamaditi din acelasi aluat. Prea mari diferente intr-un spatiu asa de mic si prea multe frusrtrari pe cm patrat. Avem nevoie de catviva cm patrati liberi de frustrari, ciuda si invidie...pana la urma ce tot cautam de suntem in continua competitie?cautam bani?cautam putere?cautam fericire?Alergam in disperare dupa ele si nu le gasim?Ce banala sunt...

Da asa e...s-a cam rarit

Este o prioritate blog-ul meu...dar este greu sa tin pasul cu zilele.Am multe sa spun dar nu mai zic nimic, nu se va schimba nimic...si sunt asa happy azi ca sa fiu sad maine...si pana la urma emotiile mele au trecut...desi sunt prezente.Si poate ca nu sunt asa de creativa cand nu sunt asa trista...si poate ca nu mai sunt asa vorbareata cand am dat de normalitate

Nu te-am uitat...

Nu te-am uitat draga blog, am mai trait cate ceva ca sa ma faca sa ma dezvalui tie.Carti noi,intamplari noi,lucruri noi...si totusi din ce in ce mai putini oameni noi...Am am ramas si suntem noi,tot noi din cei pe care ii stiam,nimic nu se schimba in ceea ce-i priveste pe oameni...sunt tot la fel ...Hai mai mult spor...mai multi oameni noi

Mai bine ...Nu

A venit iarna pana la urma...trebuia sa vina ca sa acopere rusinea din noi...ca sa acopere toate gandurile alea.Am sa calc peste ele toata iarna,am sa le calc in picioare,am sa le uit pana la primavara.Iar la primavara nu o sa mai renasti,o sa ramai cenusa dupa o iarna grea....o sa renasti pentru tine,pentru altii...dar nu si pentru mine.Imi pare bine ca ai fost ...si GATA...amintirile noastre se opresc aici....E ultima oara cand mai vorbesc de tine ...ca sa ma pot concentra mai bine,sa te calc in picioare toata iarna.Sunt o noua eu,fara tine in gandurile mele.A fost placut?Mai bine...NU

Si ai sa vii

De ce avem oare asteptari atat de mari?Pana la urma ce asteptam?Daca tot nu poti sa faci nimic de ce oare astepti asa intens...ar fii prea frumos ca sa fie...ar fii prea minunat sa se intample....am nevoie de o intamplare ca tine in viatza mea si ai sa vii

Ce faina e senzatia....e super...sa stii ca ti se implineste un vis,un vis atat de frumos...chiar de nu se va realiza...iti multumesc ca mi-ai oferit sansa sa simt din nou ca traiesc la intensitate maxima.....ce bine e,mai vreau si ma intrebi oare de ce ma complic atat de tare ...ma complic pentru ca e asa de bine...e un sentiment asa de placut...si imi doresc sa ramana asa si sa ramai toata viata asa...langa mine!!!